Numărul copiilor străzii a rămas constant în Bucureşti, din 1990 până în prezent, în ciuda schimbărilor economice, politice şi sociale, unul dintre motive fiind faptul că acest subiect nu a fost prioritar în reforma privind protecţia copilui, potrivit unui studiu prezentat marţi.

Cercetătorul francez Clemence Valin Valleteau este, de un an, profesor invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Interesată de fenomenul copiii străzii, ea lucrează de patru ani, direct pe teren, cu această categorie de minori, alături de specialiştii Fundaţiei Parada.

Valleteau a prezentat marţi, în cadrul conferinţei internaţionale a operatorilor stradali cu tema "În stradă: Intervenţie socială stradală, Drepturile Copilului, sărăcie şi excluziune socială", câteva dintre concluziile activităţii sale de cercetare asupra fenomenului copiilor străzii din Bucureşti.

"În 1992, la trei ani după căderea regimului comunist, 1.390 de copii trăiau şi dormeau pe străzile din Bucureşti, potrivit primei analize a fenomenului. În 2009, în ciuda celor 20 de ani de bulversări politice, economice, sociale şi demografice, numărul lor nu s-a diminuat. Dacă, în 1989, apariţia copiilor străzii putea fi imputată unui factor politic conjunctural - politica de natalitate a lui Ceauşescu -, astăzi, circumstanţele politice, economice şi sociale s-au schimbat, marile orfelinate s-au închis şi curba demografică s-a inversat, însă fenomenul copiilor străzii continuă să existe", se arată în lucrarea cercetătoarei franceze.

Studiul citat analizează şi caracteristicile copiilor străzii din Bucureşti, arătând că profilul acestora pare să nu se fi schimbat prea mult din 1989, în afara faptului că în 2009 ei sunt mai mari, căci au crescut. Astfel, ei au rămas tot în stradă şi nu mai sunt identificaţi ca romi (51 la sută în 1999, 46 la sută în 2004 şi 42 la sut