despre rolul vital pe care îl joacă Lidl în viaţa oricărui emigrant român care ajunge în Spania, despre cum e să fii paznicul unui parc auto de lux, despre cele 300 de nopţi nedormite sau despre dimensiunea diabolică a scrisului şi momentele de groază în care îţi dai seama că totul s-a scris deja...

sau că cineva – un alt scriitor – va scrie cartea la care visezi – mai bine sau că în anii de groază 90 prin Casa de Cultură de la Sângeroz Băi, prin încăperile reci şi urâte s-au perindat cei mai tari scriitori ai României – de la Mihai Ursachi, Iustin Panţa, Angela Marinescu şi până la Mircea Cărtărescu – invitaţi chiar de Marin Mălaicu Hondrari...

fascinant – să asculţi un scriitor din Sângeorz Băi povestind cum a ajuns în Spania, în 2002, ştiind un singur cuvânt în spaniolă, cum câţiva ani mai târziu a ajuns să traducă ultimele romane semnate de Llosa, pentru Humanitas...

cum au sărit emigranţii români să împrumute 3000 de euro pentru ca şeful lui spaniol să-şi salveze afacerea şi parcul de maşini

cum se resimte sila care îl face pe scriitor să înainteze greu în interiorul unui text, cum scrisul poate provoca bucurii imense dar şi momente de groază,

cum pentru orice emigrant Lidl este un spaţiu obligatoriu. Cosmopolit şi fabulos.

cum a reuşit să-şi transforme romanul Apropierea într-un scenariu din care va ieşi, curând, un film de toată frumuseţea, deşi o umilire mai mare n-a păţit în viaţa lui

cum orice carte devine perfectibilă şi orice cuvânt poate fi schimbat cum se retrăieşte trecutul, cum se produc şi se execută despărţirile violente de trecut sau de oameni dragi care trebuie transformaţi în noi începuturi, fără a deveni uitare, totuşi

cum poate sta un om în bibliotecă cu gândul să-şi ia viaţa. cărţile sunt mute. autorii au aţipit. desigur nemuritor nu înseamnă atotputernic. e seară. fumul ţigării somnolează în len