Zilele acestea se vorbeşte foarte mult despre erorile lui Victor Ponta şi foarte puţin despre partidul lui Victor Ponta. Diversele grupări pesediste se ascund în spatele fostului tânăr procuror pentru a-şi îndeplini agenda. O agendă care se dovedeşte pe zi ce trece mai puţin compatibilă cu europenizarea României.
PSD, cu preţul decredibilizării ţării în ochii partenerilor, dar şi a regimului în ochii cetăţenilor, se pregăteşte să preia întreaga putere în stat. Dar atmosfera care înconjoară acest proces ne arată că e vorba mai degrabă de un semn de slăbiciune. Să faci atâtea promisiuni, să concentrezi, deja, atâta putere şi, în aproape un an jumătate, să faci atât de puţin e o contraperformanţă remarcabilă. Acum PSD vrea să controleze chiar toate instituţiile, inclusiv pentru a-şi deghiza acest eşec sub diverse „scandaluri“: cel legat de ruperea USL, cel cu Traian Băsescu, cel cu DNA ca „poliţie politică băsistă“.
Săptămâna trecută, preşedintele PSD Ponta nu a gafat, ci a urmărit să-şi mobilizeze trupele însetate de răzbunare pe oricine a atentat la impunitatea de partid şi de stat. Aşa cum multă lume a observat, a vrut să arate cine e Jupânu’. A făcut-o strident, ca să o înţeleagă baronetul de cumetrie. Să fie în anul viitor la fel de sârguincios la strângerea de voturi ca în 2012. Şi aşa România s-a întors la atmosfera de anul trecut, de periclitare gravă a statului de drept, cu ambasadele pe post de opoziţie, demonstrând încă o dată că rămâne bolnavul Europei.
De data asta, preşedintele nu a mai trebuit să fie suspendat. Practic, i-a fost suspendată o prerogativă, aceea de a face numiri în funcţii de conducere de la nivelul Parchetului. S-a creat un precedent nu numai prin faptul că a fost sancţionat un procuror remarcabil, dar şi pentru că şeful statului este scurtcircuitat prin metoda numirilor cu delegare.
