Ne aflăm în prima parte a lunii octombrie şI, aşa cum I se spune din bătrâni - “Brumărel” - este perioada care anunţă primele brume şI vesteşte apropierea iernii. Se spune că Brumărel ar fi un fecior frumos cu inima de gheaţă şi că atunci când trece călare peste dealuri, iarba îngălbeneşte în urma lui, copacii îşi leapădă frunzele, florile se scutură fiindcă “Dumnezeu o rânduit ca lumea să se prefacă mereu” iar “fiecare anotimp are faţa lui şi puterea lui.” (Ernest Bernea)

Ţăranii îşi încheie la început de octombrie semănăturile de toamnă, îşi adună ultimele roade de pe câmp, culeg cele din urmă fructe rămase în livezi. Sunt pregătite turmele pentru iernat, după ce au fost coborâte de la stână şI, fiindcă octombrie stă sub semnul sărbătorilor pastorale – Potcoavă, Moşii de Toamnă, Sâmedru, etc -, e vremea vestitelor târguri şI iarmaroace, specifice acestei perioade.

“Calendarul oierilor români era împărţit în două anotimpuri egale: vara pastorală, între Sângiorz (23 aprilie) şI Sâmedru (26 octombrie) şI iarna pastorală, între Sămedru şI Sângiorz. Miezul verii e marcat de Sântilie (20 iulie) (…) iar miezul iernii pastorale de Sânpetru Lupilor, divinitate năprasnică ce împarte noaptea de 15/16 ianuarie tainul (oi, vite, oameni, etc) lupilor pe un an întreg. Începuturile anotimpurilor pastorale (Sângiorzul şI Sâmedrul) şI mijlocul acestora (Sântilie şI Sâmpetru Lupilor) erau importante repere calendaristice pentru planificarea întregii activităţi a crescătorilor de animale, în special a oierilor. (…) Anul Nou pastoral începea în preajma Sâmedrului (14-27 octombrie), în perioada de împerechere a oilor şI de desfrunzire a codrului. Turmele ciobanilor, sterile în timpul verii pastorale, sunt fertilizate la intrarea în iarnă, în timp ce holdele ţăranilor sunt sterile iarna şI fertile vara.” (Ion Ghinoiu – Comoara satelor. Calendar popular).