- Comentariu - nr. 196 / 8 Octombrie, 2013 Intrebarea si-au pus-o numerosi analisti, care au si argumentat ca, dupa sase ani de apartenenta la UE, Romania are "o piata functionala din care lipseste tocmai economia”. Asta, in pofida celor de la UE, care, in mod demagogic, pretindeau, la vremea respectiva, ca statutul de "economie de piata functionala” trebuie dobandit ca premisa a deschiderii portilor aderarii. Intr-un final, am aderat la UE. Ei, si? Cu ce ne-am ales? Cand totul a mers pe ideea: "Vreti aderarea, dati economia!”. Pai, ne-am ales doar cu "piata”. Faptul era previzibil, cata vreme, mai marii decidenti ai Uniunii Europene considerasera cum trebuie sa se prezinte Romania la data aderarii si dupa: adica, deposedata de orice le-ar fi putut face vreo concurenta. Si avea cu ce, dar nu mai are… Sa reamintim ca, de indata ce Romania, presata cu usa, a acceptat sa vanda Petrom si distributiile de energie – coloana vertebrala a unei economii –, a primit peste noapte calificativul ravnit. Ce a urmat? Ce am trait si stim cu totii: respectiv, fara controlul asupra exploatarii petrolului si unei jumatati din cea a resurselor de gaze, precum si in majoritate asupra distributiei de electricitate, fara controlul asupra sistemului bancar si sistemului de asigurari. Or, fara toate acestea – adica fara prezenta proprie in punctele nodale si sectoarele profitabile din economie –, Romania devenea dintr-o data un fel de leguma, ce era aruncata in lupta cu leii din Uniunea Europeana. De pietele extinse – de peste jumatate de miliard de consumatori – au profitat nu Romania, ci campionii. Si cum Romania nu avea niciun campion, nici macar jucatori, cu ce ne-am ales? Cu piata, fara economie, Romania ajungand o periferie de tip bancar pentru centrul vest-european. O anexa careia, rapindu-i-se economia, a ramas functionala, dar numai ca piata! Dar, asta nu-i totul! Asupra romanilor