Întrebare: De ce nu l-a oprit nimeni până să se ajungă aici, în condiţiile în care o tonetă se trezeşte cu conturile blocate după numai două luni de neplată? Până să i se interzică să mai emită bilete la ordin, firma lui Constantin Pricop trăsese deja ţepe de 14 milioane de lei la furnizori. Dar continua să participe la licitaţii pe bani publici. N-a plătit creditele la bănci, n-a plătit impozitele la stat, nu şi-a plătit muncitorii, atunci unde s-au topit banii?
Prăbuşirea lui Constantin Pricop, patronul firmei Euroconstruct, este cel mai spectaculos fenomen economic din ultimul deceniu, la Iaşi. Lui Pricop i s-a scos la vânzare inclusiv casa pe care o avea la Valea Lupului, dar, dincolo de povestea măririi şi decăderii sale, mult mai relevant e modul în care a fost lăsat de Fisc şi bănci să acumuleze datorii imense, fără ca niciun creditor să mai reuşească să recupereze ceva.
Povestea Euroconstruct este una a ţepelor trase în serie într-un climat legislativ extrem de permisiv. Pricop intrase în incapacitate de plăţi încă din 2009, dar, prin legea insolvenţei, abia în februarie 2014 se va vedea dacă i se pune cruce firmei şi pot începe executările. Euroconstruct, cu încasări fabuloase timp de câţiva ani, a fost o bulă care s-a spart abia când a ajuns la datorii de 30 milioane de lei. Nu a plătit un credit de circa 4 milioane de euro la Banca Carpatica, nu a plătit impozite la Fisc de 1 milion de euro, nu a plătit alte câteva milioane de euro la furnizori şi nu şi-a plătit nici măcar muncitorii. Toţi banii s-au topit iar Constantin Pricop s-a dat la fund, refuzând să stea de vorbă cu presa şi să explice situaţia.
Pe banii altora
Afacerea Euroconstruct s-a realizat în mare parte pe banii furnizorilor, iar presa economică a confirmat acest lucru încă din 2010, anul în care firma a intrat în declin accentuat. Primele refuzuri la
