Graţie acţiunilor întreprinse de oficialităţile burg-ului nostru, în fiecare primăvară şi toamnă cetăţenii sunt invitaţi să depună „în ordine“ la bordura carosabilului, fără a împiedica circulaţia, deşeuri şi obiecte ce se colectează în cadrul acţiunii numite „curăţenia de primăvară-toamnă“. Indicaţiile-s precise, iar concitadinii sunt rugaţi expres ca resturile provenite din tăieri de corecţie (ramuri) să fie tăiate la dimensiuni de maximum un metru şi legate în snopi pentru a facilita colectarea acestora.

Desigur, acţiunile astea sunt cât se poate de binevenite. Mai ales într-o ţară în care mizeria e omniprezentă. În politică, fotbal sau în aproape orice domeniu social. Poate n-ar fi rău, ca pe lângă acţiunile astea de colectare a mizeriei la bordura carosabilului, să fie extinse şi-n interiorul instituţiilor cu te/miri/ce atribuţiuni prin ţara asta. Cert este că la aceste curăţenii, pe la diverse colţuri de stradă din Timişoara apar din neant televizoare stricate, uşi şi geamuri de lemn, grămezi de moloz, cuptoare cu microunde sau chiar calorifere de fontă ruginite. E greu să vezi ramuri tăiate şi legate în snopi. Chiar dacă acestea ar exista, ar fi făcute vraişte de armata de căutători prin gunoaie. Care în aceste perioade de timp, au de lucru, nu glumă. Grămezile de gunoaie sunt „vizitate“ periodic de Indivizi care cară diverse chestii, sub ochii indiferenţi ai cetăţenilor din blocurile din apropiere, care nici măcar nu se obosesc să-i ia la rost pe inculpaţi. Reprezentanţii poliţiei comunitare privesc şi ei impasibil aceste scene, iar eventualii străini care asistă la un asemenea film, e de presupus că-şi fac şi ei o impresie ciudată asupra unei asemenea acţiuni.

Desigur, pe lângă o campanie de curăţenie a oraşului ar fi necesară şi o campanie de civilizaţie. Una în care timişorenii să fie invitaţi să se debaraseze de mizeria interioară. Nu doar