Opinia publică – o parte a ei cu speranţele încă dăinuinde, o alta cu aşteptarea că “iar vin ai noştri” – priveşte fără să înţeleagă prea multe sau comentează după ureche despre atât de trâmbiţată de media a rupturii USL şi posibilele consecinţe a acestui demers. În ieşirile publice ale celor doi copreşedinţi ai Alianţei PSD-PNL, declaraţiile sunt amiabile şi de înţeleaptă şi justificată prietenie, dar în subtext îşi fac loc interpretările nu tocmai liniştitoare.
Recent, Crin Antonescu a declarat: “Am multe planuri de viitor cu Victor Ponta” dar a continuat subliniind: “Stabilitatea USL are sens numai dacă economia acestei ţări creşte, dacă Justiţia în această ţară este eliberată de orice influenţă, numai dacă instituţiile acestui stat funcţionează corect”. Fini observatori sau numai cârcotaşi, unii analişti politici au comentat că prin acest discurs, Antonescu şi-ar justifica ieşirea din USL – de bună voie sau obligat de PSD – pentru a nu încasa costurile negative ale ruperii alianţei în care atâţia votanţi şi-au pus speranţele.
Oricât de condamnabilă ar fi ruptura şi cei care au determinat-o cu tot handicapul electoral inerent, este bine să ne întrebăm, cel puţin teoretic, ce s-ar putea întâmpla pe scena politică a ţării.
În cazul în care liberalii vor refuza să mai sprijine Guvernul Ponta sau social-democraţii hotărăsc să se despartă de Antonescu, crearea unei noi majorităţi nu pare să fie o problemă pentru PSD. Partidul lui Dan Voiculescu, PC, va rămâne în mod sigur la guvernare, mai ales că relaţiile între PC şi PNL s-au răcit. Firesc, PSD ar trebui să strângă 38 de voturi pentru a rămâne la putere.
După cum este cunoscut, o remaniere guvernamentală în urma căreia să se schimbe componenţa politică a Executivului trebuie să fie aprobată de Parlament. Victor Ponta ar avea nevoie de 291 de voturi pentru a fi reconfirmat. În acest moment,
