Rechizitoriul DNA privind dosarul referendumului conţine două paragrafe care ar putea arunca în aer scena politică din România şi nu numai. Se prefigurează un scandal monstru care ar putea depăşi chiar graniţele ţării.

Prima „bombă”: DNA vs CCR

În rechizitoriul întocmit de procurorul Lucian Papici – în intenţia acestuia de a arăta de ce prin modul cum a mobilizat Liviu Dragnea electoratul, acesta a încălcat legea – apare următorul paragraf: „Potrivit Legii referendumului nr. 3/2000, participantul la acest proces electoral trebuie să îşi exprime /manifeste voinţa în mod individual, aplicând ştampila «Votat» numai într-unul din cele două pătrate ale buletinului de vot, corespunzător opţiunii sale (art. 37 alin. 2 din Lege). Aşadar, voturile trebuiau să fie liber exprimate, conform dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului(valabilă şi în materia referendumului)”.

Prin această formulare, practic, DNA confirmă că tot ce ţine de procesul electoral în cazul unui referendem (în speţa de faţă, avem un referendum de demitere a preşedintelui României) este guvernat de Legea alegerilor parlamentare. Ceea ce este corect, pentru că în Legea referendumului se menţionează explicit acest aspect.

Această formulare contrazice flagrant acel pasaj din Hotărârea nr. din 2 august 2012 a Curţii Constituţionale („referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, publicată în Monitorul Oficial nr. 546 din 03.08.2012”) prin care se arată că „În speţă, însă, sunt aplicabile dispoziţiile legale ale art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.370/2004 privind alegerea preşedintelui...”. Pentru cine nu mai ţine minte, pasajul din hotărârea CCR reprezintă faimoasa şi ilegala „erată” publicată ulterior