Tudor Gheorghe va aduce versurile poeţilor Grigore Vieru şi Mircea Micu mai aproape de inimile românilor în concertul "Pelerini din ţara nimănui", joi 17 octombrie 2013, la Sala Palatului din Bucuresti, ora 19.00. Maestrul a acceptat să vorbeasca cu Libertatea despre omul şi artistul Tudor Gheorghe, dar şi despre România, aşa cum e ea, cu bune şi cu rele. Maestre, de ce spectacolul se numeşte "Pelerini din ţara nimănui"?

Acest titlu poate fi luat în două variante: fie cea brută când ne referim la acea fâşie de pământ dintre două ţări care se zice că este ţara nimănui, fie este ţara sferelor înalte ale poeziei pure, care nu e a nimănui, e doar a poeziei şi de acolo coboară din când în când câte un ales. Aici s-au întâlnit doi: Grigore Vieru şi Mircea Micu. România a cui ţară e?

România e a nimanui. A fost a noastră. De ce spuneţi “a fost”, nu mai este?

Pentru că noi nu mai putem să luam singuri nicio hotărâre. Toate ni se impun. Înalta Poarta se cheamă acum Bruxelles. Aţi avut vreun moment în care nu aţi fost mândru că sunteţi român?

Rar, dar stupid, nu din motive serioase. M-am jenat cândva, când eram la masă la Madrid cu nişte prieteni intelectuali, si lângă mine, la o altă masă, nişte români beau bere si înjurau de se stingea cerul. Atunci mi-a fost ruşine. Cum reuşiţi să faceţi spectacole cu casa închisă?

Şi eu mă mir. Sincer, mă mir. Dar cred că sunt foarte ajutat si de mass-media, de televiziunile si de radiourile care promovează subcultura. Mă ajută pentru că publicul a ajuns la saturaţie cu prostiile si încep să caute lucrurile adevărate. Eu nu i-am minţit niciodată timp de 40 de ani, am avut în spatele meu poezia română ca un resort care m-a ţinut în faţă, nu am facut rabat de la calitate, nu am ştiut să cânt la cârciumi, botezuri, la nunţi, la festivalul berii sau la ziua oraşului. Nu ştiu să cânt decât pe scenă, în faţa publicului.