În interviul de luni seara Victor Ponta a comis-o. Iarăşi. I-a scăpa porumbelul din gură, (oricum nu se controlează când se află în „templul” antenelor) şi a anunţat că dacă eşuează privatizare CFR Marfă, statul român trebuie să-i dea patronului GFR înapoi 30 milioane euro, cât a cheltuit până în prezent în procesul de privatizare.

De unde până unde? Ce clauze n-a respectat statul român, pentru ca Gruia Stoica să-şi ia banii înapoi?

În realitate Gruia Stoica nu are banii necesari să respecte contractul. Motiv pentru care a şi fost amânată scadenţa cu câteva luni.

De la început privatizarea CFR Marfă a fost cu dedicaţie. Preţul, 209 milioane euro, este mult sub activele CFR Marfă, după unele estimări de un miliard euro. Datoriile au fost convertite în acţiuni, după începerea procesului de privatizare, a fost amânată publicarea anunţului în Monitorul Oficial, nu există nicio garanţie că patronul GFR, care a şi capusat CFR Marfă, preluându-i contractele bănoase, ar avea bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.

Cel mai probabil s-ar înscrie în modelul Bechtel, Petrom, etc., urmând tăierea şi valorificarea la fier vechi a vagoanelor şi locomotivelor.

La Roşia Montana s-a întâmplat acelaşi lucru. Victor Ponta a anunţat că statul trebuie să restituie companiei RMGC circa două miliarde euro, drept daune pentru nerespectarea contractului. Şi, ca să fie sigur că nu va fi tras la răspundere, a trimis Parlamentului un proiect de lege halucinant, după modelul Bechtel, în care statul român are toate obligaţiile posibile, iar RMGC scăpa cu creşterea redevenţei şi participării statului, din ce? Că e foarte greu să verifici care este producţia „reală”, când funcţionarii români pot fi cumpăraţi cu două acadele.

Iată doar două exemple în care Victor Ponta şi-a propus să vândă România, bucată cu bucată. Îl frămâ