De la înmormîntarea seniorului Coposu sau de la manifestanții useliști aduși cu autocarele din toată țara nu a mai văzut Bucureștiul atîția oameni la un loc.
Imaginați-vă două terenuri de fotbal pline de mese și mii de suporteri ai regelui berii mîncînd cot la cot mici și bînd bere într-o superbă atmosferă de frig și umezeală. E o minune cum s-a adunat atîta lume fără să fie vreo bormașină la promoție.
Am intrat în cortul mare din parcarea de la Plaza România gîndindu-mă că nu e nimeni și că mă scutesc de-un drum pînă la toaletele din mall. Da' de unde! Sute de oameni dansau și rîdeau, mîncau cartofi prăjiți și urlau unii la alții în vuietul asurzitor al unei trupe de muzică cică nemțești. Cei care mîncaseră deja își amestecau cîrnații și micii în stomac dansînd pe mese.
Personajele? Șefi de scară cu soția la plimbare, îmbrăcați frumos, în hainele folosite la nunta nepotului Gigel, acu' treizeci de ani, procesomani cu dosare din care zburau hîrtiile, babe demente înfășurate în eșarfe, suferind de sindromul Jacqueline Kennedy în fază terminală, gagici din cartier care oricum își zdreleau cururile pe bordură poștind o Cola la jumate, gagii pensați și cu perciunii subțiați cu lama, din loc în loc bodyguarzi pe care dacă-i întrebai ceva îți răspundeau cu ce le mai rămăsese din lobul parietal extras la angajare.
Bere multă, dar puțină,
de la Ursus. Vreo cinci feluri, printre care aia neagră cu caramel în ea, bineînțeles. Dacă i-ar fi văzut nemții, le-ar fi scos halbele din UE în șuturi.
Bere&MiciFestsau PetrecereFest sau OameniMulțiFest sînt doar trei nume luate la întîmplare care s-ar fi potrivit, pe lîngă multe altele, la fel de bine ca nuca-n perete acestei întruniri din parcarea unui mall.
Dar altceva e și mai trist. Sînt convins că, dacă acel cort nu ar fi demontat de acolo, ar fi plin în fiecare week-end.
Am stat
