Îi plăcea Elodiei să fie bătută? Cel puţin aşa s-ar putea înţelege din unele scrisori ale avocatei dispărute către iubitul său din SPP, scrisorele de amor care nu contenesc să producă... surprize.
Se ştie că "ring" a relansat interesul pentru cazul Elodia (un caz judiciar exemplar şi la rubrica "aşa da" şi la rublica "aşa nu"), dar tot mai mulţi jurnalişti încearcă să găsească în documentele care tot apar şi apar din dosarul devenit public, de câteva luni bune, de când cu trimiterea soţului Elodiei în judecată: pentru omor (şi pentru profanare de morminte)! Ceea ce nimeni nu înţelege sau nu pare că vrea să înţeleagă (aşa cum nici anchetatorii nu au făcut-o) este însă altceva. Dacă trebuie căutat cu atenţie adevărul despre dispariţia Elodiei, atunci, cu siguranţă, scrisorile şi telefoanele Elodiei (apelurile şi sms-urile date şi primite de Elodia) trebuie luate... la puricat/la bani mărunţi. Mai ales ultimele: şi telefoanele, şi... scrisorile!
"Poţi să mă baţi de să mă omori, că tot nu mă abţin..."
Vă prezentăm, azi, alte două scrisori incendiare din dosarul "Elodia". Începutul primei scrisori prezentate - a Elodiei către iubitul din SPP, Ilie Cristian -, din 26 august (cu trei zile înainte de dispariţie), este scris într-un registru filosofico-melancolic. "Te-ai gândit că poate nimic nu e întâmplător, nici faptul că ne-am întâlnit în viaţa asta, nici faptul că simţim uneori ce simţim. (...) Poţi să mă baţi de să mă omori, că tot nu mă abţin...".
"Mi-ai spus că doar dacă mă loveşti mă ştii a ta..."
Şi, pe urmă, brusc, Elodia trece într-un alt registru: al rememorării unei scene care, aşa cum este redată, pare desprinsă din cărţile marchizului de Sade. "Să nu te gândeşti la faptul că nu trebuia să facem acel lucru extrem pe care l-am făcut... Nici să nu te mai aud cu asta... Pur ş
