Vizita Principesei Margareta a României şi a Principelui Radu în Republica Moldova a ajuns subiect în presa internaţională. Dar nu pentru că este, într-adevăr, una istorică, fiind prima vizită regală în Basarabia a moştenitoarei Coroanei României, ci „datorită“ celor câţiva idioţi care i-au împiedicat pe înalţii oaspeţi să depună flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău.
În Moldova din stânga Prutului, oamenii de la ţară au o expresie (neatestată nici măcar ca regionalism sau provincialism în dicţionare) ce li se potriveşte cum nu se poate de bine acestor creaturi pe două picioare care urlau cât îi ţineau bojocii: „Afară din Moldova!“ şi „Peste Prut“ în timp ce cuplul princiar se închina la statuia domnitorului: „nişte râsuri“. Nu e vorba nici de mamiferele din familia felinelor şi nici de acţiunea de a râde, deşi, probabil, etimologia cuvântului vine de la acest verb. Când zicea bunică-mea despre cineva: „Dă-i încolo, sunt nişte râsuri!“, însemna că cei la care se referă sunt mai de nimic decât oamenii de nimic, nişte târâturi, gunoaie, cu care nu merită să-ţi pui mintea şi să-ţi toci nervii.
„Daţi-i încolo, sunt nişte râsuri!“, mi-a venit să strig când am văzut imaginile video cu incidentul penibil care a marcat vizita Principesei Margareta şi a Principelui Radu. „Manifestaţia de protest“ a celor opt inşi lipsiţi de cultură elementară şi bun simţ, care se erijează în apărători ai statalităţii moldoveneşti, nu ar fi trebuit să eclipseze în paginile ziarelor şi în buletinele de ştiri ale televiziunilor primirea călduroasă de care au parte reprezentanţii Casei Regale în Basarabia. Dar au eclipsat-o. Idioţii şi-au atins scopul, şi-au promovat „mesajul patriotic“ de sorginte neobolşevică. Şi au făcut-o cu ajutorul nostru, al celor care, deşi ne-am simţit jenaţi, ne-a fost ruşine şi ne-am revoltat, totuşi n-am putut face abstracţie de ges