Adrian Năstase lua în derâdere, zilele trecute, ideea de răscumpărare a hidrocarburilor româneşti. Dacă acţiuni de acest gen, a unor ţări precum Ungaria şi Germania, nu sunt concludente, atunci voi prezenta cum au răscumpărat OAMENII DE STAT ROMÂNI, acţiunile deţinute de firme străine la societatea de gaze în perioada interbelică.
La începutul secolului XX, exploatarea gazului metan din Transilvania aparţinea în cea mai mare parte Societăţii maghiare de gaz metan (U.E.G.), cu capital majoritar german (Deutsche Bank). În conformitate cu prevederile tratatului de la Versailles, această societate s-ar fi putut lichida, bunurile ei trecând în patrimoniul statului român. Unele cercuri economice s-au şi pronunţat pentru punerea mai întâi sub administraţie forţată şi apoi lichidarea societăţii. Societatea maghiară de gaz metan se înfiinţase la 26 noiembrie 1915 prin participarea Ministerului de Finanţe maghiar (4000 acţiuni), a unei grupări maghiare (8.250 acţiuni), a uneia austriace (2.500 acţiuni) şi germane (12.250 acţiuni).
Istoricul clujean Gh.Iancu relevă faptul că U.E.G., al cărei capital majoritar (în proporţie de cca 80%) a „aparţinutinamicilor, manifesta nemulţumire faţă de situaţia în care se găsea, cerând Preşedintelui Consiliului Dirigent scoaterea ei de sub sechestru judiciar”; la solicitarea acestuia, Resortul de finanţe de pe lângă Consiliul Dirigent, întocmeşte un raport amănunţit privind cererea societăţii. În el urma a se prezenta un istoric al constituirii şi evoluţiei acesteia, până la 1 decembrie 1918, sugerând, totodată, ideea respingerii doleanţelor U.EG. În argumentarea deciziei se consemna faptul că un întreg capitol al Tratatului de la Versailles stipula anularea de la sine a tuturor contractelor încheiate de societăţi germane pe teritoriul altor state, situa
