Sărbătoritul nostru, prinţul Dimitrie Sturdza, se trage din ramura care porneşte de la Ioan Sturdza. S-a născut la Iaşi, la 12 octombrie 1938. A fost botezat de regina Elena şi de fiul acesteia, Mihai, la Popeşti. Este nepotul pe linie dreaptă al Olgăi Sturdza, născută Mavrocordat, mama sa fiind Lucia Cantacuzino. A urmat şcoala primară la Bucureşti, la Liceul Francez. Războiul l-a făcut să întrerupă şcoala şi i-a îndemnat familia să părăsească ţara. Iniţial, a ajuns în Norvegia, apoi s-a stabilit în Elveţia. Pasionat de sport, a practicat atletism, schi, tenis, handbal, fotbal. A absolvit Facultatea de Fizică Atomică în Lausanne, iar în prezent este om de afaceri şi locuieşte în Elveţia. Sâmbătă împlineşte 75 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
România, ţara mea pe care o ador
“Am avut o viaţă foarte plină, exact aşa cum mi-am dorit, nu pot să-mi doresc mai mult decât am primit”
“Vin destul de des în România şi văd schimbări pozitive, ceea ce mă bucură foarte mult. România s-a schimbat, în ultimii 12 ani, incredibil. Drumurile sunt mai bune, oamenii mult mai bine îmbrăcaţi, maşini frumoase pe stradă, oraşele au devenit foarte curate. Intrarea în Bucureşti, pe DN1, de la aeroport până la Guvern, de exemplu, cred că e cea mai frumoasă intrare într-o capitală europeană. Până la urmă, cred că binele va învinge răul. Comunismul a aruncat ţara asta mult înapoi, nu numai material, dar şi în mentalitatea oamenilor, nu spun că capitalismul care există acum în România e bun, dar cred că lucrurile se vor îmbunătăţi şi va fi un capitalism cum este cel din Elveţia, Austria sau Germania, un capitalism social.
Când am fugit din România, în ’48, am plecat în Norvegia, ţara mamei mele şi am avut acolo o copilărie absolut extraordinară. Aveam doar 10 ani atunci. Am făcut şcoala acolo, am făcut foarte mult atletism,
