După dispariţia statului sovietic, singura modalitate de redresare economică pentru Rusia a fost valorificarea bogatelor sale resurse naturale şi în special a gazului natural. Situaţia rămâne neschimbată până astăzi , având în vedere că exporturile predominante ale Rusiei se axează tot pe livrarea de gaz natural.

Având în vedere că multe state europene nu-şi pot asigura necesarul de consum de gaz natural din producţia proprie ,ele sunt nevoite să recurgă la importuri. Statul rus a speculat dependenţa Europei şi a transformat propria sa companie Gazprom într-un instrument de politică externă care să ajute la obţinerea de concesii în relaţiile cu statele europene

Apariţia Gazpromului

Înfiinţat în 1991, Gazpromul a pornit de la început ca fiind cea mai mare companie de profil din lume ,având în vedere că pe teritoriul rus se găseşte o treime din rezervele mondiale de gaz natural. Compania Gazprom a apărut ca o companie de stat si continuă să rămână aşa până astăzi. Omul-cheie care a consolidat puterea şi influenţa Gazprom în rândul cercurilor influente ale oligarhiei ruse şi a guvernului rus a fost Viktor Cernomârdin. Chiar dacă privatizarea a fost permisă în pachete restrânse de acţiuni , s-a pus o limită strictă în ceea ce priveşte participarea capitalului străin. În plus Cernomârdin i-a oferit Gazpromului monopolul asupra reţelei de gazoducte din Federaţia Rusă. În acest fel concurenţa în sectorul de distribuţie era eliminată.Toate celelalte companii de gaz din Rusia au fost nevoite într-un final să încheie un acord de asociere cu Gazprom .Compania se restructurează şi devine o societate pe acţiuni deschisă ,un model de companie întâlnit în spaţiul ex-sovietic în care fiecare acţionar îşi poate tranzacţiona acţiunile la bursă fără să fie obligat să obţină acordul celorlalti acţionari fie ei şi majoritari. Fiind o companie controlată d