Acum cateva zile, la 7 octombrie, Institutul National de Statistica a facut public cel de-al treilea comunicat („Date provizorii – 2“) privind principalul indicator sintetic al activitatii economice (PIB-ul) in trimestrul al doilea si in primul semestru din acest an. Ce am vazut? INS-ul a confirmat cresterea din trimestrul intai (plus 2,2 la suta) si cea din trimestrul al doilea (1,5 la suta) ce plaseaza Romania intre tarile Uniunii Europene cu cele mai bune rezultate. Ca viteza de crestere.

La agricultura s-a inregistrat o valoare adaugata pozitiva: 0,2 la suta. La industrie la fel: 1,1 la suta. La servicii sunt cresteri pe toata linia. Statisticienii ne-au infatisat astfel un tablou promitator al dinamicilor: contributiile activitatilor sectoriale la cresterea de 1,8 la suta a PIB-ului in semestrul intai.

Dincolo de dinamici, ponderile diferitelor sectoare ale economiei romanesti in PIB (3,5 la suta agricultura; 30,2 la suta industria; 5,9 la suta constructiile; 11,6 la suta comertul, reparatiile de automobile si de articole casnice, hoteluri si restaurante, transporturi si telecomunicatii; 3,1 la suta activitati financiare si asigurari etc.) ne arata modificarile structurale in evolutia valorii adaugate. Trei adevaruri se desprind cu precadere: 1) industria si agricultura, care nu mai au crestere minus ca in 2012, detin impreuna o pondere de 33,7 la suta; 2) creste semnificativ ponderea constructiilor in PIB, ajungand la 5,9 la suta, dar cu un ritm negativ fata de 2012 – minus 0,2 la suta; 3) serviciile detin, in structura PIB-ului, o pondere de 47,1 la suta, fata de 39,6 la suta cat reprezinta ponderea productiei de bunuri fizice.

E bine, asadar, ca PIB-ul nostru a avut un ritm de 1,8 la suta. Dar nu cumva e rau ca nu am obtinut un ritm de crestere si mai mare, ca in anii 2005-2008? Raspunsul nu e chiar atat de simplu de dat.

Desigur,