Care onoare? Onoare era sa fi demisionat din Senat, permitand organelor sa-l ancheteze, sa-i constate nevinovatia, sa decida neurmarirea penala si sa-i spuna cu respect: pardon, domnule, dumneavoastra sunteti curat ca lacrima, noi am gresit, ca niste natarai ce suntem. Ne dam cu pumnii in cap.
Domnul Vosganian n-a avut nici onoarea, nici bunul simt, nici obrazul sa faca asa ceva, ba dimpotriva, s-a milogit de colegii senatori pe blogul sau personal sa nu-l arunce cumva in gura lupului, pentru ca daca-l inhata il si inghite cu fulgi cu tot, ca pe Scufita Rosie.
Cu sacii in caruta
Intrucat corb la corb nu-si scoate ochii, era normal sa cupleze colegii, iar Scufita Rosie, vazandu-se luni seara cu sacii in caruta, s-a si umflat in pene si le-a explicat condescendent telespectatorilor: Senatul a constatat nevinovatia mea.
Eroare, nesimtire sau prostie? Poate toate la un loc, mai ales ca a fost incurajat si de liderul sau de partid, care s-a apucat sa declare ca Vosganian "nu are niciun fel de vina si nu se afla sub niciun fel de suspiciune". Pe dinafara ca de obicei, Crin Antonescu se crede instanta si da sentinte. Doamne fereste, sa ajunga presedinte!
Sa fim intelesi: Senatul n-a avut si n-are caderea sa judece daca e cineva vinovat sau nu. Senatul are pur si simplu voie sa nu accepte urmarirea penala daca tine mortis sa-si ascunda senatorii de justitie, dovedind inca o data vechea zicala care zice ca toti suntem egali in fata legii, afara de unii care sunt mult mai egali decat altii.
Daca ai sterpelit trei gaste si esti un nimic, infunzi puscaria. Daca ai sterpelit un card intreg si esti in Senat, ai imunitate, treci pe langa noi fluierand si ne dai cu tifla, zicand ca au fost gaste politice. Niste gaste basiste, carora tocmai le-a expirat mandatul. Nu piere tara fara gaste, gaseste Ponta altele mai
