Se joacă tare. Atât de tare şi atât de devreme că ne vom minuna, după anunţarea exit-poll-ului din seara prezidenţialelor, că am ieşit întregi. Mai obosiţi, mai învrăjbiţi, mai săraci probabil, insomniaci şi dezgustaţi cu siguranţă, dar întregi.

Se măsoară orgolii şi pârghii de putere, se forţează limite duse deja prea departe. Nu mai avem nimic esenţial de pierdut, căci toate bătăliile pentru care încă se mai păstrau aparenţele – ridicarea MCV, intrarea în Schengen, depăşirea complexelor de cetăţeni de mîna a treia – s-au evaporat ca şi cum n-ar fi fost.

Obişnuit cu ruleta rusească, Traian Băsescu a pus mâna pe un glonţ nesperat: vacantarea postului de ministru al Economiei. Dorinţa mai veche a lui Victor Ponta de a-l scoate pe margine pe Varujan Vosganian, împlinită contra favorului de a-i asigura ministrului liberal imunitatea în dosarul DIICOT, prin votul senatorilor PSD, l-a introdus pe Băsescu din nou în joc. „Cucul de la Cotroceni” are la mână oficializarea plecării din Guvern a lui Vosganian, dar nu o face. „N-am făcut mapa astăzi”, justifică preşedintele, cu un rictus de hienă rănită, refuzul de a-i semna revocarea lui Varujan Vosganian şi interimatul lui Daniel Chiţoiu la Economie.

Altădată o formalitate, o decizie pe care a luat-o în cinci minute de la primirea plicului, prin poşta militară, de la Guvern, în cazul lui Relu Fenechiu sau al Monei Pivniceru, înlocuirea lui Vosganian se complică. Preşedintele “nu a făcut mapa” timp de două zile şi nicio Constituţie nu-l obligă să caute pe sub birou plicul cu antetul Guvernului. Constituţia avertizează doar asupra interimatului, limitat la 45 de zile, dincolo de care numirea nu se mai poate bloca. Nimic nu-l constrânge însă pe preşedinte să semneze revocarea unui ministru şi, implicit, declanşarea interimatului într-un termen de o oră, o zi, o săptămână, un an.

Aşa cum nicio lege n