Ştiu că o asemenea întrebare nu e la fel de sexy ca „Băsescu sau Ponta?“, dar din fericire mai există în ţara asta şi oameni care se mai gândesc şi la altceva decât la mârâielile reciproce ale politicienilor.
De exemplu, o fetiţă de clasa a cincea mă întreba zilele trecute ce părere am despre viitorul cărţii tipărite. Dacă oamenii mari nu sunt interesaţi să discute decât despre politică sau despre fotbal, iată că puştii sunt încă preocupaţi de mersul şi devenirea civilizaţiei noastre. Acestora din urmă li se adresează articolul de faţă.
Trebuie să spun de la bun început că port ochelari şi că vederea mea se degradează pe zi ce trece. Cărţile tipărite sunt tot mai greu de citit pentru mine şi din cauza problemelor mele de vedere, dar şi din cauza faptului că editurile, în vremurile acestea de criză, tipăresc cu litere tot mai mici, să intre cât mai multe cuvinte în cât mai puţine pagini. În cazul cărţii electronice, pot să dau fonturile cât de mari vreau, aşa că eu prefer acest tip de lectură.
Dincolo de preferinţele unui chior ca mine, există desigur destui oameni care sunt ataşaţi iremediabil de varianta tipărită a cărţii. Unii nu se pot rupe de obişnuinţă, de felul în care au citit ani de zile. Argumentele pe care le aduc ţin însă de plăceri independente de textul propriu-zis: mirosul tiparului sau al hârtiei, rugozitatea hârtiei pe care o simţi la pipăit etc. Alţii consideră preferinţa pentru tipăritură o formă de rezistenţă în faţa invaziei tehnologiei, care „perverteşte totul“ şi anunţă, desigur, Apocalipsa. Se visează în rolul nesupuşilor din „Fahrenheit 451“, deşi nimeni nu le interzice cărţile. E adevărat, când va veni sfârşitul lumii, pe Terra va fi o uriaşă pană de curent, iar toţi acumulatorii se vor fi descărcat, singurele care vor putea fi citite la lumina focului vor fi cărţile tipărite. Asta, în cazul în care îi va mai arde cuiva să c
