Nu mai este un secret ca in ultimii cinci ani potentialul de crestere al Romaniei a scazut de la 5% catre zero (estimarile FMI in jur de 1%). Socul initial a fost unul venit din exterior, „criza”, dar raspunsul la acest soc a fost dat de politicile economice gandite local. Mai clar, decidentii si tehnocrati care lucreaza pentru stat au observat in prima etapa socul negativ pe care l-a primit economia in 2008 doar dupa ce a lovit economia. In a doua etapa au folosit inteligenta colectiva si au luat un set de masuri/decizii pentru diminuarea efectelor aceestui soc pentru economie (in teorie), scrie Florin Citu pe blogul lui.

Politicile economice implmentate au depins in totalitate de modul in care decidentii si tehnocratii lor inteleg ca functioneaza aceasta economie. De exemplu, politica monetara a fost folosita pentru a stopa o depreciere a RON deoarece BNR presupune ca o depreciere nu sustine cresterea economica prin canalul ratei de schimb. Modul in care a actionat arata ca BNR considera depreciere un risc pentru cresterea economica. Alt exemplu, politica fiscala a crescut cheltuielile publice, taxele si arieratele pentru ca decidentii si tehnocratii lor considera ca numai asa sustineau cererea agregata.

Acum la 5 ani de politici economice care teoretic ar fi trebuit sa atenuze efectele „crizei” pt economie vedem efectele acestor politici economice pentru PIB-ul potential. Graficul urmator prezinta trei estimari de PIB potential: folosind datele pana la sfarsitul lui 2006, folosind datele pana la sfarstitul lui 2008 si folosind datele pana la sfarsitul lui 2013. Tot in acest grafic este prezentat si PIB-ul real in milioane lei.

Putem trage doua concluzii pe baza acestui grafic:

1) PIB-ul real este inca sub nivelul celui din 2008. De fapt suntem in decembrie 2007.

2) PIB-ul potential a scazut dar mai grav rata de crestere e