Legea protecției copilului a fost modificată doar pe hârtie. În realitate, nimeni nu știe câți copii cresc fără părinți alături

Tot mai mulți părinți aleg să plece la muncă în străinătate, mânați de lipsurile din țară. Și tot mai mulți copii rămân acasă, în grija bunicilor, a rudelor, ba chiar a prietenilor apropiați. În general, motivația plecării este tocmai aceea de a le oferi copiilor un trai mai bun, un viitor mai sigur. Însă moneda are două fețe, căci dacă din punct de vedere material se pot acoperi unele nevoi și dorințe, din punct de vedere emoțional plecarea unui părinte sau chiar a ambilor lasă goluri imense în sufletele celor mici. Că sunt lăsați în grija rudelor sau nu, copiii suferă oricum enorm, căci nimic și nimeni nu va putea înlocui, vreodată, lipsa unui părinte. Și tuturor acestor evidențe li se adaugă și alte aspecte legale, pe care parlamentarii au încercat să le rezolve modificând, de curând, Legea 272/2004 a Protecției Copilului.

Lege proaspătă, fără norme de aplicare

Așa se face că, în loc să se lucreze poate la o punere a țării pe drumul drept, astfel încât românii să nu mai fie nevoiți să-și caute pâinea prin alte țări, s-a lucrat la realizarea unor articole de lege care încearcă să țină sub control, într-un fel sau altul, ceea ce se întâmplă cu copiii rămași în urma părinților. Iar legea spune clar: orice părinte care pleacă la muncă în străinătate este obligat să anunțe autoritățile despre acest lucru, cu 40 de zile înainte de a părăsi țara. Și asta se aplică atât familiilor, cât și părinților divorțați sau celor care își cresc singuri copiii. Prevederile legii sună frumos pe hârtie, însă realitatea este cu totul alta și nu prea controlabilă – în primul rând, legea a intrat în vigoare de pe 3 octombrie, însă nu au fost publicate normele sale de aplicare. Asta îi face pe specialiști să estimeze că deși avem o lege, aplica