După dispariţia statului sovietic, singura modalitate de redresare economică pentru Rusia a fost valorificarea bogatelor sale resurse naturale şi în special a gazului natural. Situaţia rămâne neschimbată până astăzi , având în vedere că exporturile predominante ale Rusiei se axează tot pe livrarea de gaz natural.
Având în vedere că multe state europene nu-şi pot asigura necesarul de consum de gaz natural din producţia proprie ,ele sunt nevoite să recurgă la importuri. Statul rus a speculat dependenţa Europei şi a transformat propria sa companie Gazprom într-un instrument de politică externă care să ajute la obţinerea de concesii în relaţiile cu statele europene
Apariţia Gazpromului
Înfiinţat în 1991, Gazpromul a pornit de la început ca fiind cea mai mare companie de profil din lume ,având în vedere că pe teritoriul rus se găseşte o treime din rezervele mondiale de gaz natural. Compania Gazprom a apărut ca o companie de stat si continuă să rămână aşa până astăzi.
Omul-cheie care a consolidat puterea şi influenţa Gazprom în rândul cercurilor influente ale oligarhiei ruse şi a guvernului rus a fost Viktor Cernomârdin.
Chiar dacă privatizarea a fost permisă în pachete restrânse de acţiuni , s-a pus o limită strictă în ceea ce priveşte participarea capitalului străin. În plus Cernomârdin i-a oferit Gazpromului monopolul asupra reţelei de gazoducte din Federaţia Rusă. În acest fel concurenţa în sectorul de distribuţie era eliminată. Toate celelalte companii de gaz din Rusia au fost nevoite într-un final să încheie un acord de asociere cu Gazprom.
Compania se restructurează şi devine o societate pe acţiuni deschisă ,un model de companie întâlnit în spaţiul ex-sovietic în care fiecare acţionar îşi poate tranzacţiona acţiunile la bursă fără să fie obligat să obţină acordul celorlalti acţionari fie ei şi majoritari.
Fiind o companie con
