“Ponta  minte cum respiră!” ne-a  avertizat Nenumitul de la Cotroceni. Şi a râs gros, după cum îi e şi obrazul. Iar “mincinoşii  fără memorie riscă să cadă în propriile  lor minciuni”, s-a lungit insul a cărui singură preocupare constituţională este să-i jignească pe ceilalţi. Ehe, şi ce memorie scurtă are cuvântătorul, ne-a  dovedit-o de mii de ori, cu cinism şi  neruşinare. O mahalagioaică perfidă cu stema republicii în spate, asta avem în Dealul umilinţei de neam. Ala, că doar v-am zis că nu pot să-i pronunţ numele, cică “minte  de îngheaţă apele”, a răbufnit Ponta. Prea se simţea tăvălit, prea  fusese insultat şi scuipat în public. În definitiv, cu un  huligan manierele alese nu-ţi folosesc la nimic. Dimpotrivă. Ce soartă ne-a mai rezervat  democraţia asta perversă, să fim conduşi de  doi mincinoşi… La ce ne-o servi capitalismul ocărilor ?

Ca şi cum nu ne era îndestul,  mai alaltăieri premierul l-a dat în vileag pe Sandokan că ar fi băgat în buzunar niscaiva pepite de la Roşia Montană. “Ba, nu, să ne spună Ponta câţi bani a luat de la canadieni!” a sărit ca ars spânzuratul cu funia atârnându-i de gât. Nu ne ajungea că primii oameni în statul caricatural român sunt mitomani, mai sunt şi corupţi! Comedianţii cartierului dâmboviţean sunt desăvârşiţi. Se înjură peste  gardul fişei postului  şi al bunei creşteri, în văzul unei naţii seduse ancestral de spectacolul vulgar-agresiv. În definitiv, d-aia l-am votat de două ori pe individul cu apucături maidaneze, să ne batjocorească permanent. Să-i suportăm toanele şi dejecţiile, că aşa l-au obişnuit  cartienii şi porele servilismului abject. Dumnezeule, chiar să nu mai fim în  stare să ieşim din haznaua în care ne-a împins un om fără scrupule ? Mirosim laolaltă  a scârnă, miasmă grea, de laşitate şi capitulare. Iar vidanjorii au fugit,  s-au ascuns, ca nu cumva să-l înfrunte pe slobozitorul scatofag. Mă ruşinez