România riscă să nu se mai poată ridica niciodată de la pământ, pământ care deja aproape că nu îi mai aparţine , acesta a fost vândut, concesionat, dăruit tuturor celor care l-au dorit oferind un comision cum spun „investitorii” sau şpagă cum spun cei care o primesc pe ascuns.

Nu este vorba de o alarmă populistă, nici măcar „naţionalistă” este o realitate dură pe care însă cei care o favorizează o ascund iar cei care ar trebui să ceară socoteală autorităţilor se fac că nu o văd sau dau din mână a lehamite. România a ajuns deja la cea mai periculoasă stare a bolii, starea la care ORGANISMUL nu mai luptă pentru viaţă. Fie din cauza anestezicelor fie din cauza unei „medicamentaţii” greşite, fie din lipsa oxigenului care refuză să mai vină pe furtun, organismul românilor nu mai reacţionează la nimic, refuză să coopereze, „PACIENTUL” dă semne că nu mai vrea să trăiască. Din când în când mai mişcă câte un deget mai tresare un muşchi prin Piaţa Universităţii, dar este doar un reflex, un act mecanic aproape inconştient, corpul în ansamblul său nu mai reacţionează, nu mai conştientizează, nu mai simte ceea ce se întâmplă pe lângă el, priveşte, are ochii larg deschişi dar nu vede, are urechi dar nu aude, are gură dar nu vorbeşte, este ca un Zombi, sau un organism aflat în stare de legumă, în comă dar o comă indusă, indusă de „medicul” care ar fi trebuit să o salveze. Partea proastă este însă că starea de comă nu este indusă spre binele bolnavului pentru a-i lungi viaţa sau a aştepta o perioadă când se va descoperi medicamentul sau când va ajunge în secţie organul care trebuie grefat , această stare este indusă pentru a da voie „medicului”şi „asistentelor” să plece în concedii, să se distreze, să facă un ban „operând” în privat, să umble după ciubucuri şi bani nemunciţi. În timpul acesta pacientul priveşte cu ochii în tavan, vede cum medicul de gardă îşi pipăie asist