Codul insolvenţei nu a mai fost cod, ci ordonanţă de urgenţă(1). Noua reglementare va intra în vigoare în data de 25 octombrie 2013 şi se va aplica inclusiv procedurilor în curs la data intrării sale în vigoare. Principala sarcină a judecătorilor va fi să selecteze normele de procedură din noua reglementare (şi să le dea efect imediat) de normele de drept substanţial (şi să vadă în ce măsură contractele sau faptele ce generează raporturi juridice supuse noii reglementări şi-au epuizat sau nu efectele înainte de intrarea în vigoare a noii reglementări, pentru a evita aplicarea retroactivă a legii).

Noutăţile cele mai surprinzătoare ale OUG nr. 91/2013 sunt şi cele mai problematice:

(i) creanţele care se nasc după data deschiderii procedurii scapă unuia dintre principalele efecte ale acesteia, respectiv, efectului suspensiv de drept al acţiunilor sau urmăririlor silite individuale;

(ii) condiţiile confirmării planului de reorganizare şi, respectiv, ale omologării concordatului preventiv sunt substanţial înăsprite, iar perioada maximă a unui plan de reorganizare se reduce la o treime (de la 3 ani la un an).

1. În timp ce art. 75 alin.1 din OUG nr. 91/2013 reia (într-o formulare uşor diferită şi îmbunătăţită faţă de formula din actualul art. 36 din Legea insolvenţei nr. 85/2006) principiul efectului suspensiv al deschiderii procedurii pentru orice acţiune judiciară sau extrajudiciară ori urmărire silită individuală ce tinde la realizarea unor creanţe asupra debitorului, anterioare deschiderii procedurii, toate aceste creanţe urmând, pentru încercarea de realizare, calea înscrierii la masa credală(2), art. 75 alin. 4 din aceeaşi OUG nr. 91/2013 introduce o excepţie de la acest principiu, care permite executarea silită a creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenţei şi stabilite prin titluri executorii, cu condiţia ca debitorul