Odat cu schimbarea regimului comunist în decembrie 1989 românii şi-au câştigat plătind cu sânge libertatea şi mai multe drepturi democratice, printre ele dreptul de a critica sau dreptul de a protesta. Castorul puşcat la cap a abuzat de dreptul de a critica, ba chiar a şi calomniat oameni care cică nu corespundeau standardelor morale, mai precis pe toţi cei care nu veneau la Dihorel cu şpaga-n plic. Doamne fereşte să încercaţi să-l criticaţi voi pe Castorică, pentru că puchinosul îşi aminteşte că el e senatorul melcilor, se supără tare şi riscaţi să vă treziţi cu el în faţa domiciliului vostru unde după ce vă va ameninţa că vă termină pe voi, familiile voastre şi pe vecinii voştri, va organiza o conferinţă de presă unde va da din gură ca prostu-n gară, minciuni la kilogram despre voi, cu poza lui “El Comandante” pe masă, un miting de protest împotriva voastră, iar Maistorul Castorul “spaima corupţilor, fratele beţivilor, modelul cretinilor”, şi corul sclavilor senatoriali vor interpreta melodiile patriotice: “Internaţionala”, “Coco Jambo”, şi “Cheamă-ţi mamă prostu` acasă”.

S-a auzit prin sat că un Castorel turbat caută oameni gata să-l însoţească şi să-l aplaude la mitinguri de protest, oferind o vodcă mică şi 10 lei de caciulă. Într-un sfârşit, sclavii castorului au găsit sub pod 3 boschetari, care le-au promis la rândul lor că vor aduce alţi “colegi”, pentru a îngroşa rândurile susţinătorilor aplaudaci ai Geniului Castor. Zis şi făcut, au mai adus încă 4 boschetari în stare de ebrietate, care-au zis: şefu`, noi cântăm, huiduim şi aplăudăm, da` vodca unde-i, şi banii când ni-i luăm? Castorul şi-a pus sclavul chelios să le dea o sticlă de vodcă şi 70 de lei bagabonţilor, care le-au luat şi au plecat. Fugind după ei, cheliosul i-a ameninţat că dacă nu vin la miting şefu` o să-i “execute” în ziarul ilegal ce se difuzează din ce în ce mai rar în Sătmar, spre supă