Mic dicţionar fotografic este un material amplu, pe mai multe părţi, în care vă voi prezenta cât mai la îndemână termeni, tehnologii şi istoria lor, stiluri de fotografiere şi chiar sfaturi practice. Astăzi vorbim despre suportul fotografic. Suportul fotografic

Suportul fotografic este de fapt suprafaţa pe care este impregnată şi, în unele cazuri, stocată imaginea. El este de două tipuri: analog şi digital. Suportul digital este cel mai simplu de înţeles: este suportul unde imaginea este obţinută şi transformată în biţi. Ea este mai apoi stocată şi prelucrată electronic, pe calculatoare, telefoane, tablete, servere etc.

Suportul analog, în schimb, este mult mai vechi, divers şi… complicat de folosit. Acesta necesită tratament chimic (de obicei săruri) pentru a putea recupera imaginile impregnate în material. Prima imagine a fost surprinsă pe o suprafaţă din aliaj de cositor, acoperită cu bitum şi expusă opt ore într-o cameră obscură cu lentilă (prima cameră foto). Acest lucru se întâmpla în 1826 – 1827, în Burgundia, Franţa.

Fotografia se află astăzi expusă în Centrul Harry Ransom din Texas, SUA.

(sursa: Harry Ransom Center)Filmul fotografic şi sarea din bucate:

Cel mai cunoscut (şi încă folosit în masă) suport analog este filmul de format 135 (35 mm lăţime), popularizat pe camere personale de Leica în 1934 şi inventat de William Dickson în 1892.

Mai există şi filme de format 120 sau 220 (60mm lăţime), considerate „medium format”. Acestea sunt folosite în general de profesionişti însă, datorită mişcării experimentaliste „Lomography”, au devenit foarte populare printre tineri.

Aceste două tipuri de format au devenit standardele importante din industria foto înainte, dar şi acum, în era digitală – full-frame, respectiv medium format. Tipul şi mărimea senzorilor digitali din ziua de astăzi sunt influenţate de aceste standarde. @