- Istoric - nr. 197 / 9 Octombrie, 2013 ADEVARUL ISTORIC, cunoscut foarte bine de Ungaria si de unguri, dar trecut sub o condamnabila tacere de autoritatile de la Bucuresti si partidele politice parlamentare, este urmatorul: 1) Dupa Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, Ungaria a actionat si a reusit sa obtina despagubiri din partea statului roman pentru toate imobilele pe care le-a avut in proprietate statul ungar in Ardeal, pana la 1 Decembrie 1918, precum si pentru optantii unguri. Sub aceasta denumire de optanti sunt cunoscuti acei cetateni romani de etnie ungara care, dupa Tratatul de la Trianon, au optat pentru cetatenia Ungariei si au parasit Romania. In total au fost 367 optanti. Optantii unguri, impreuna cu Ungaria au depus numeroase reclamatii la Societatea Natiunilor si au deschis foarte multe procese cerand despagubiri pentru imobilele lor care au intrat in proprietatea statului roman. La propunerea Consiliului Societatii Natiunilor s-a format Tribunalul Arbitral Romano-Ungar de la Paris, unde a avut loc procesul optantilor unguri, in perioada 1923-1930. Diferendul dintre Ungaria si Romania a fost bine analizat si prezentat de catre Nicolae Titulescu, ministrul de Externe al Romaniei, in expunerea tinuta in Consiliul Societatii Natiunilor, in ziua de 5 iulie 1923. Acum 90 de ani, Nicolae Titulescu a subliniat ca Ungaria pretinde "plata in aur a despagubirilor”, iar optantii unguri puteau sa-si pastreze bunurile imobile in cadrul legilor romanesti, dar nu au facut-o, acceptand sa fie despagubiti. In urma negocierilor purtate intre delegatia Romaniei, condusa de ministrul de Externe, Nicolae Titulescu, si delegatia Ungariei, condusa de contele Albert Appony, si a Conventiilor de la Haga (din 20 ianuarie 1930) si Paris (21 aprilie 1930) s-a decis ca plata despagubirilor stabilite de Tribunalul Arbitral de la Paris se face din Fondul Agrar deschis in Elv