Nimeni nu vrea să strice coabitarea. Mai puţin liberalii, pentru că sunt lăsaţi pe lângă acest acord şi pentru că, în lipsa unui război cu Băsescu, faţa USL rămâne cu totul la prim-ministru şi PSD. Această pace cu înjurături îi este de ajuns premierului Ponta să îşi facă treburile şi interesele din scaunul de şef al Guvernului, dar şi să demonstreze public „lupta cu dictatorul”. La rândul său, preşedintele Băsescu îşi vede de Cotroceni şi are motive să anunţe ora exactă la 18.30 trecute fix.

Să nu vă mire, aşadar, primele concluzii ale consultărilor tehnice dintre miniştrii lui Ponta şi consilierii lui Băsescu prin care se încearcă resuscitarea coabitării, chiar dacă par desprinse dintr-un scenariu absurd: au plecat toţi optimişti şi de acord că pactul poate şi trebuie să funcţioneze. Ca de obicei, dincolo de muşchii pe care şi-i arată imediat cum apare o cameră de luat vederi, politicienii se înţeleg altfel, în liniştea unei vile de protocol.

Desigur că soluţia dezirabilă este să existe stabilitate pentru funcţionarea eficientă a instituţiilor statului, dar ce rămâne după ce doi mari bărbaţi politici se porcăiesc în văzul lumii? Ce mai e de resuscitat?

„Cu respect faţă de argumentele fiecărei părţi”, scrie undeva, la capitolul „Spaţii de cooperare şi modalitatea de cooperare” din acordul de coabitare semnat de cei doi. Ceva mai încolo, în acelaşi document, cineva a scris că „părţile vor îmbrăţişa reguli minimale de adresare respectuoasă”, ba mai mult, să sancţioneze ieşirile publice ale colegilor de partid care încalcă aceste reguli. Această din urmă prevedere îl priveşte pe prim-ministru, pentru că la Băsescu în tabără nu există „colegi”, ci subalterni. Ce a „îmbrăţişat“ sau sancţionat „bebeluşul” (aşa l-a alintat şeful statului) din toate astea, nimeni nu poate să spună, dar prin presă nu a ajuns nimic. „Cucul” de la ora 18.30, cum îl numeşte e