Îi place viaţa şi o gustă din plin, în special cea de artist. Doru Tufiş, celebrul cântăreţ de muzică uşoară, pe care cei din generaţia tânără îl cunosc mai puţin, are, ca orice om, temerile lui. Artistul a fost atât de înspăimântat de dispariţia fulgerătoare a multor colegi de scenă, încât a renunţat la alcool şi l-a înlocuit cu apă plată. Click! a stat de vorbă cu cântăreţul şi a aflat detalii despre cariera lui muzicală de aproape patru decenii, dar şi amănunte din viaţa lui de acum.

Doru Tufiş a colidat lumea-n lung şi-n lat şi a urcat pe multe scene. I-au mai rămas puţine ţări, unde nu a susţinut măcar un minirecital, dar s-a oprit totuşi la România, unde oamenii i s-au părut cei mai prietenoşi şi primii care i-au apreciat şi confirmat valoarea. Acum scena lui s-a mutat la cârciumă, dar nu ca să stea la şpriţ cu colegii de breaslă, ci ca să le cânte oaspeţilor seară de seară la Locanta Jariştea şi la restaurantul Cireşica din Neptun.

Aţi făcut parte din formaţiile "Mondial" şi "Romanticii" aţi interpretat celebra piesă "Nataşa" care v-a adus premiul întâi la Festivalul "Cerbul de Aur" cu mulţi ani în urmă. Cum aţi ajuns până aici?

Cânt de la 16 ani. Eram pe atunci elev la Liceul de Muzică, eram chitarist pop-rock . Pe la 20 de ani, mi-am lăsat părul lung şi m-am răzbunat astfel pe profesorii care mă voiau regulamentar tuns scurt şi nu înţelegeau că în muzica mea trebuie să am plete. În anii 90, imediat după Revoluţie, pot să zic că am adus muzica rap în România. Am lucrat atunci la un album cu Ioan Gyuri Pascu , pe care l-am realizat parţial.

Mai cântaţi "Nataşa", piesa care v-a adus atâta succes?

Ori de câte ori am ocazia o adaug cu drag în repertoriul meu. Această Nataşa este o iubire inventată de George Ţărnea (n.r. poet şi compozitor), care în viziunea lui era simbolul femeii rusoaice, frumoasa, care îl inspira pe Le