Nu știu dacă vă mai amintiți episodul în care Mircea Badea și Victor Ciutacu au protestat vehement împotriva Consiliului Național al Audiovizualui din pricina unei amenzi acordate emisunii Sinteza Zilei.

În cazul în care memoria (și rațiunea) vă este întunecată de aceeași emisiune în particular și de către Antene în general, vă amintesc episodul.

În noiembrie 2010 domnul Badea și domnul Ciutacu au ieșit, de data asta în stradă, să-și ceară dreptul la libera exprimare, după ce Consiliul a reacționat împotriva limbajului injurios al celor doi din cadrul emisiunii Sinteza Zilei difuzată în 14 septembrie, unde jurnalistul Ciutacu și realizatorul Badea, ambii moderați de Mihai Gâdea, comentaseră o înregistrare mai veche a vizitei doamnei Elena Udrea la Vaslui. Să vă dau o mostră de limbaj (liber exprimat): „Nici marele

Băse, dacă venea la Vaslui, nu producea o aşa agitaţie şi frământare politico-administrativă. Dar Nuţi a produs. Nuţi întotdeauna produce, pentru că este productivă.” În fine, nu e loc aici pentru detalierea întregului episod, ceea ce vreau să evidențiez este solidaritatea pe care acest protest a produs-o în rândul societății. Celor doi și lui Mihai Gâdea, venit probabil cu scopul de a modera protestul, li s-au alăturat cateva zeci de persoane, pentru a striga cu toții în gura mare ,„Jos cenzura” și „Ieși afară, javră ordinară” (se pare că Băsescu e un spectru infiltrat în toate instituțiile publice posibile!).

Solidaritatea s-a produs de fapt în apărarea unor certitudini prefabricate de televiziune și de mass-media în general. Valorile unei societăți se conturează, pare-se, în urma unui consens din cadrul unui talk-show în care toți din platou

îmbrățișează de fapt aceeași idee. Cum să nu o iei de bună atunci? Nu știu care ar putea fi originile acestei tendințe a societății noastre, de a prelua fară pic de discernământ adevă