Topul lefurilor

Fericitul angajat care pleacă acasă, lună de lună, cu această sumă, lucrează în servicii anexe transporturilor pe apă

Capitalismul a oferit românilor şansa de a nu mai fi egali, ca în era comunistă, când toţi aveam câte o singură proprietate, salariile trebuiau să fie cam aceleaşi, până şi educaţia era aceeaşi pentru toţi. Acum, unul este mai diferit ca altul, din toate punctele de vedere. Așa că nimeni nu te întreabă, nici măcar statul, care ar trebui să fie primul interesat, din ce ai făcut averi colosale peste noapte. Firește că interesele sunt foarte mari şi evident că cineva are de câştigat din toată această brambureală.

Dacă tot vorbeam de venituri, acum, în societatea în care trăim, doi bani nu se mai dă pe faptul că unii abia îşi duc existenţa de la o zi la alta şi alţii fură statul chiar cu voia lui. Aşa că nimeni nu te întreabă de ce, chiar în sectorul bugetar, există venituri colosale.

În timp ce aproape 96% din populaţia judeţului Constanţa are contracte de muncă pe două şi patru ore, cu un venit greu de închipuit pentru oricine, alte persoane câştigă de zeci de mii de ori mai mult. Dacă facem un simplu calcul, realizăm că, la un salariu minim pe economie, de 800 de lei, cu normă întreagă, de opt ore, angajatul primeşte 601 de lei net. La jumătate de normă, adică la patru ore, aşa cum sunt înregistrați, în acest an cei mai mulți dintre angajații constănţeni, salariatul primește doar 320 de lei. Există, însă, şi contracte de câte două ore, pentru care salariatul primeşte un sfert din salariul minim pe economie, adică 140 de lei/lună. Este evident că aceste contracte sunt doar praf în ochii autorităţilor a căror sarcină este să depisteze munca la negru, iar diferenţa provine din economia neagră, imposibil de controlat de către stat.

Marea masă în agonie, câţiva fericiţi, în extaz

Putem aprecia, fără să greş