Cărţile de bucate sînt destul de rare prin Moldova şi Ţara Românească. Mă refer aici la cărţile tipărite care ajung, prin difuzare, să aibă un public. Altminteri, în manuscris au circulat o serie de reţete, fie individual, fie adunate într-un corpus tematic. Cartea de bucate atribuită Stancăi Cantacuzino este cea mai cunoscută. Am putea crede că absenţa unor astfel de documente culinare ar fi o mărturie a lipsei diversităţii. Cîteva reţete se memorează şi se transmit fără prea multe inovaţii, de la o generaţie la alta. În plus, absenţa ar susţine gradul mare de analfabetism, cu precădere în rîndul femeilor, pentru că ele ocupă locul central în bucătăria oricărei gospodării. Abia secolul al XIX-lea, cu contaminarea molipsitoare de civilitatea europeană, franceză, cu predilecţie, va contribui atît la modificarea conduitelor, a gusturilor, dar va stimula dezvoltarea unei scriituri despre bucătărie şi maniera de instrumentalizare a ingredientelor.
DE ACELASI AUTOR Bucătăria română, după reţete universale Mediocritatea cotată internaţional nu mai e mediocritate? Cînd timpul are măsură - vacanţele de astăzi Cînd timpul nu avea măsură Maria Maurer scrie, probabil, o primă carte de bucate: Carte de bucate. Coprinde 190 de răţete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, îngheţate şi cum se păstrează lucruri pentru iarnă. Toate alese şi încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice, a doua ediţie, apărută cu cheltuiala lui D.G. Ioanid, la Bucureşti, tipărită în tipografia lui Iosef Kopainig, 1849. Trebuie spus că acest opis beneficiază de o ediţie de lux, publicată în 2006, sub îngrijirea doamnelor Simona Lazăr şi Anna Borca, la Editura Jurnalului Naţional. Şi pot să spun că au făcut o treabă bună. N-am reuşit să găsesc cartea în librării, aşa că am consultat ambele ediţii la Biblioteca Academiei Române.
Cartea Mariei Maurer este una strict de
