Parlamentul European a dezbătut și a votat o Directivă anti-tutun a Comisiei Europene. Toată lumea știe că fumatul nu e sănătos. Ce se știe mai puțin e că ipocrizia și minciunile pe tema fumatului au creat o industrie a binelui de care politicienii se folosesc din plin.

Încă din timpul dezbaterilor, a devenit clar: ceva nu e în regulă. În genere, comisiile Parlamentului European au randament și se descurcă bine cu propunerile ce vin în fața lor. Cu fumatul a fost complet altfel. Dezbaterile din Comisii și, apoi, dezbaterile la nivel de Grup parlamentar au suferit de un gigantism incontrolabil. Discuțiile au început ca orice alte discuții, dar și-au găsit sfîrșitul cu foarte mare greutate. Fiecare punct și fiecare prevedere a înghițit cel puțin o oră de dezbateri. Nu pentru că erau de lămurit chestiuni de mare complexitate ci pentru că, de fiecare dată, parlamentarii au făcut coadă la bune intenții.

Mai clar, dezbaterile s-au transformat într-un festival al facerii de bine. Parlamentarii s-au bătut cu pasiune pentru a se dovedi îngrijorați, buni la suflet și preocupați de soarta omului otrăvit de tutun. Totul la nivel record și bisat sistematic. Aproape nimeni n-a ratat șansa de a se auto-promova și de a lăsa în urmă un profil de sfînt. Cînd, în sfîrșit, raportul a ajuns la vot, festivalul s-a destrămat. Un mare număr de parlamentari care au tăcut în timpul dezbaterilor - pur și simplu din teama de a nu fi înfierați de aripa sfinților - au votat împotriva prevederilor absurde din textul de lege.

Așa s-a ajuns ca țigările electronice să nu fie redefinite ca medicament și vîndute numai în farmacii, țigările „slim” să nu fie interzise, iar țigările mentolate să rămînă pe piață pentru încă cel puțin opt ani. Parlamentarii au repins de asemenea propunerea ca avertismentele de pe pachete să ocupe 75% din suprafața ambalajului.