In orice tara civilizata din lume, dupa ilegalitatile si atacurile comise in si impotriva sistemului judiciar, ministrul care le-a girat sau macar le-a asistat pasiv ar fi demisionat pentru a se pierde in ceata istoriei acoperit de rusine. Nu este cazul lui Robert Cazanciuc.

Acum, sa fiu sincera, eu am pentru domnia sa un sentiment de usoara mila. Un fost purtator de cuvant si secretar de minister, un functionar de rang secund s-a trezit, ca rubedenie cu premierul, ministrul menit sa puna capat unei crize prelungite, inclusiv in USL si sa consolideze cea mai profunda dintre reforme, aceea a Justitiei. A pus si Victor Ponta la Justitie ce-a gasit prin casa, adica un individ cat mai lipsit de personalitate care sa execute fara cracnire orice ordin al jupanului.

Si din acest punct de vedere Robert Cazanciuc a fost absolut exemplar. A executat orice fara cracnire, chiar cu pretul unor avize scandaloase si al blocarii sistemului. E drept ca nu e usor sa preiei ministerul care a avut sansa ca in ultimii 23 de ani sa fie condus de cei mai performanti ministri romani: Monica Macovei si Catalin Predoiu. In urma lor a ramas o autentica reforma legislativa, institutii anticoruptie puternice si independente, rapoarte MCV pozitive, un sistem judiciar pacificat si functional.

Si dl. Cazanciuc a realizat un tandem, cu d-na Pivniceru, urmasii demni ai lui Tudor Chiuariu, si impreuna au aruncat sistemul in aer. Nu e putin lucru!

I-am solicitat d-lui Cazanciuc un interviu pentru clarificarea unor aspecte esentiale ale ultimei perioade. Nu mi-a raspuns, poate nu a ajuns solicitarea mea la domnia sa. E posibil, nu zic nu. Dar ca sa fiu sigura ca stie de solicitarea mea il intreb public:

1. Cum este posibil sa schimbi un procuror dintr-o functie de conducere la numai 7 zile dupa ce a fost reconfirmat in functie si fara sa justit