Decizia Fondului Proprietatea de a răscumpăra prin ofertă publică 600 de milioane de acţiuni la preţul de un leu este doar primul pas în procesul de lichidare a fondului.

Direcţia este clară: în următorii ani fondul îşi va vinde activele bucată cu bucată şi le va împărţi banii acţionarilor, care acum sunt străini. În joc sunt active de 15 miliarde de lei (3,42 miliarde de euro), din averea României, care acum e în mâini private.

În 2005, statul a pus această avere sub formă de pachete de acţiuni la cele mai valoroase companii din România (20% din Petrom, 15% din Romgaz, 20% din Hidroelectrica, 15% din Transgaz, etc.) în Fondul Proprietatea al cărui scop era să-i despăgubească pe foştii proprietari ale căror active au fost confiscate de regimul comunist.

În loc să le dea bani, statul le-a dat acţiuni la Fondul Proprietatea. Pentru 100.000 de lei despăgubire – 100.000 de acţiuni, promiţându-le că-şi vor putea vinde acţiunile cel puţin la acelaşi preţ (1 leu) pe bursă. Dacă nu chiar mai mare.

În şase ani (până în septembrie 2011) statul a împărţit toate acţiunile la FP (13,77 miliarde de acţiuni). Cei care le-au primit au aşteptat în zadar ca acţiunile lor să ajungă la un leu.

În primii ani, Fondul Proprietatea a fost administrat de stat. Clienţii politici (Daniela Lulache, Ionuţ Popescu) au încasat salarii de zeci de mii de euro pe lună fără să facă nimic, în timp ce alţi clienţi politici, dar şi speculatori internaţionali, au cumpărat acţiunile foştilor proprietari, care nu erau listate pe bursă, la preţuri de nimic. La finalul lui 2008 - începutul lui 2009, titlurile FP se cumpărau cu 0,1 lei. Adică cine avea de recuperat 100.000 de lei pentru casa confiscată de comunişti, lua pentru acţiuni doar 10.000 de lei.

În septembrie 2010, statul a adus un grup străin să administreze FP, pe americanii de la Franklin Templeton, plătit