Homeopatia, este o formă a medicinei alternative, in care medicii tratează pacienții cu preparate foarte diluate despre care se crede că provocă oameniilor sănătoși simptome similare cu cele prezentate de către pacient.
Teoria homeopatiei a fost introdusa de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755–1843), enunțată în 1796 și extinsă în 1810 în lucrarea „Organon-ul artei de a vindeca”, în urma experimentelor pe oameni sănătoși cu substanțe diferite, care au indus simptome asemănătoare cu simptomele prezentate de bolnavi.
Homeopatia este o ramură a medicinei care se ocupă cu tratamentul bolilor prin stimularea capacității de vindecare a organismului precum și cu prevenirea apariției afecțiunilor la cei predispuși sau cei cu afectiuni cronice.
Este o ramura a medicine alternative, ca si antropozofia, abordează omul ca întreg, încercînd să trateze ținînd cont de acest întreg și de evoluția sa dinamică. Vindecarea este concepută în homeopatie ca o restaurare rapidă, blîndă și permanentă a sănătății prin anihilarea bolii în toată extinderea sa. Esența homeopatiei este principiul similitudinii.
Acest principiu poate fi sintetizat în formula similia similibus curantur. El a fost cunoscut încă de pe vremea lui Hipocrate. Similitudinea constă în faptul că totalitatea simptomelor și semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanță capabilă să producă simptome similare unei persoane sănătoase. Doar principiul similitudinii este cel care caracterizează această modalitate terapeutică, diferențiind-o de alte metode.
În prezent homeopatia are o largă răspândire pe plan mondial și este practicată în cadru legal, organizat în mod oficial, de către medici cu drept de practică, în 17 țări și în mod curent în peste 80 de țări, iar în România este recunoscută de Ministerul Sănătății și practicată oficial numai de medici cu pr
