Nu știu ce este mai rău pentru economia reala a României ca d. Isarescu sa se mire pentru ca nu înțelege ce face ori ori sa se mire prefacut.
Lipsa reactualizarii si defazajul recurent fata de realitatile economice al d. Isarescu fac ca excesul de manipulare a opiniei publice in căutare perpetua de alt vinovat sa diminueze eficiența unui alt canal al politicii unei centrale si anume credibilitatea si “moral suasion”.
Indiferent de ipostaza pe care doar Istoricii o vor clarifica, efectul negativ al acțiunilor d. Isarescu asupra economiei reale si a sectorului bancar este o certitudine, dincolo de orice mirare prefacuta.
Canalul de transmisie prin dobânzi al politicii monetare a fost colmatat in Octombrie 2008.
Bancile se retrag pentru ca mediul de afaceri este ostil. Dacă au de ales între mai multe destinații banii se duc după rentabilitatea anticipata ajustata la risc cea mai buna.
Nimeni nu s-a așteptat ca după ce a provocat derapajele economiei pre-criza printr-o politica monetară si de credit prociclica, d. Isarescu sa persiste in greșeală doar pentru a își sterge urmele.
Rezervele minime obligatorii ridicate, normele de restructurare si provizionare abrazive care afectează companiile si populația, normele de creditare restrictive, dobânzile reduse cu întârziere, intervalul amplu de evoluție al dobânzilor, lipsa legislației pentru obligatiunile ipotecare si lipsa instrumentelor de injectare a lichiditatii pe termen lung fac ca clientela băncilor sa fie afectată.
O clientela bancară afectată puternic si fără ca bancile sa aibă posibilitatea sa o asiste pentru alunecarea peste portiunea curenta de ciclu economic datorită rigiditatii d. Isarescu si decuplarii de la realitatile economiei reale, fac ca atritia sa diminueze portofoliile iar pierderile sa creasca.
Fără o eliminare rapida a restrictiior de creditare si restruct
