Una dintre cele mai proaste şosele din Transilvania străbate un peisaj montan feeric.
O şosea uitată de autoritătile din Bihor şi Arad uneşte „tările" din partea vestică a Apusenilor, deschizând privelişti fabuloase, dinspre câmpie spre muntii împăduriti.
DN 76 străbate Ţara Beiuşului, pentru a se ridica în serpentine spre cumpăna apelor dintre Crişul Negru şi Crişul Alb, apoi coboară la fel de sinuos spre Tinutul Hălmagiului, pe care îl traversează la înăltime spre părtile motilor crişeni, cu aşezarea lor cea mai de seamă, oraşul Brad. Un drum din clasa „scenic road", care are tot ce îi trebuie pentru a fi considerat printre cele mai frumoase din Transilvania.
Şoseaua ruptă, crăpată şi zbârcită care uneşte Oradea cu Beiuşul se lasă repede uitată în apropiere de Sudrigiu, unde versantii vestici ai Parcului Natural Apuseni se dezvăluie, dincolo de o o portiune largă de câmpie. Într-o zi cu vreme încruntată, poate fi văzută la treabă fabrica de nori: fuioare groase de ceturi se ridică dinspre păduri spre cerul întunecat, unind orizontul cu pământul.
Mai departe, de la Criştioru de Jos, încep serpentinele. Una după alta, curbele strânse se strecoară prin pădure, din ce în ce mai sus, până la limita dintre judetele Bihor şi Arad, unde se găseşte şi cumpăna apelor dintre cele două Crişuri, Negru şi Alb.
Cărtile de geografie spun că ai ieşit de Tara Beiuşului şi începi să cobori spre Tinutul Hălmagiului. Maşina îti spune că ai schimbat un drum prost cu unul şi mai prost.
Dacă bihorenii protestează în mod constant pentru refacerea DN 76, în această primăvară ei plantând flori în gropile din drum, arădenii din părtile Hălmagiului par resemnati cu izolarea în care se află zona lor, situată la peste 100 de kilometri de capitala de judet. „Turismul în economia zonei este aproape inexistent, el rezumându-se doar la serbările
