Adică, nu numai că se găsesc extremele urbanismului , dar ele pot fi alăturate, pe aceiași stradă, într-o intersecție, pretutindeni. Iată câteva exemple. Un edificiu nu are pe fațadă nici un aparat de condiționare, nici cabluri, nici țevi și nici cofrete. Altele, peste drum, le au pe toate, dovedind tupeul nemaipomenit al proprietarilor care încalcă toate legile apărute după anul 1995. Culmea, fiecare edificiu are o asociație de proprietari, iar în Arad, auziți domnilor, există un for suprem, un dumnezeu al asociațiilor, care coordonează toate asociațiile, le controlează și le îndrumă. Tuturor le-a predat, chiar registre, să-și consemneze evenimentele, având atașate extrase din legislație și prezentate sancțiunile aferente în cazurile de abateri.
Campania de remedierea defectelor la fațade, se pornește ca o furtună peste oraș, Primăria inventariind și clasificând clădirile, urmând să distribuie apoi scrisori care să amenințe proprietarii care și-au lăsat în paragină fațadele. În compensare, n-am auzit ca Primăria să înmâneze scrisori de felicitate acelor gospodari, dacă nu pentru altceva, măcar pentru faptul că demonstrează: VEZI CĂ SE POATE. Adică, fără cabluri, cofrete, țevi etc.
Pozele acestea vă prezintă realitatea astăzi. Blocul Libelula a fost izolat, fain, Asociația de Proprietari, mulțumită de rezultate, mă întreb, oare a încheiat capitolul? Cablurile strică imaginea gospodarilor. Oare se mai poate face ceva?
Următoarea fotografie pe Văliug, colț cu Ion Andreescu, la doi pași de expoziția grotescă de cabluri de pe Libelula. Poftim, situație ideală, dintr-un canal se ridică cablurile cu utilități, ordonat, etichetate, cum trebuie. Vezi că se poate!
Următoarea fotografie prezintă un edificiu, pe str. Crișan nr.12, care ar merita o scrisoare de felicitare din partea Primăriei. La nr. 10 este o altă casă sufocată de cabluri.
Cu
