Guvernul Leancă a demarat sub auspicii favorabile, la capătul unui „război fratricid“ ce părea să nu lase piatră pe piatră din fosta Alianţă pentru Integrare Europeană, însă ultimele două scandaluri, cu ecouri în exterior – privatizarea BEM şi concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău –, au creat noului cabinet nişte probleme de imagine mai greu de gestionat.

Auzi în legătură cu Aeroportul tot felul de păreri: de la judecăţi competente şi aplicate, care iau la bani mărunţi clauzele contractului publicat de Guvern acum câteva zile, până la aprecieri mai „populare“, ca să nu zic vulgare, exprimând mai degrabă o stare de spirit decât un raţionament bazat pe probe şi concluzii logice. Nu lipsesc nici declaraţiile pacifiste, constructive, care fac apel la consens politic, la un „Snagov“ basarabean în numele integrării europene.

O veche cunoştinţă a mea, Dumitru, inginer electronist rămas în Moldova din patriotism, care e la curent cu toate lucrurile strecurate în presă şi cu cele pe care se cuvine să le descifrezi din declaraţiile oficiale (pentru că acestea escamotează, nu explicitează realitatea), îmi spunea mai deunăzi: „Ruşii ne-au retezat din nou zborul. Au pus stăpânire pe principala poartă aeriană a Moldovei, prin nişte KGB-şti deghizaţi în oameni de afaceri!“ Şi tot el, urmând firul demonstraţiei sale pătimaşe: „Investiţiile sunt un fâs: 244 de milioane de euro în 49 de ani. Vom mai fi noi, va mai fi Republica Moldova până atunci?... Din două una: ori s-au luat nişte comisioane monstruos de grase, care au mulţumit grupurile de influenţă care conduc Moldova, ori este o înţelegere mai subtilă cu ruşii, cărora li se oferă o compensaţie, o pârghie de control în schimbul iluziei noastre că ne-am alătura lumii civilizate, Uniunii Europene. Ceva în genul: adio, dar rămân cu tine!“ L-am privit neîncrezător. Dumitru părea animat de o convingere nestrămu