Pensionarul Pavel Doronin din Chişinău a difuzat timp de cinci ani cărţi poştale şi foi volante cu mesaje incifrate împotriva Partidului Comunist şi puterii sovietice. În 1972, a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare.

Periferiile URSS, precum era considerat Chişinăul, prezentau potenţial pericol pentru metropolă, iar orice manifestare antisovietică era curmată din faşă. În cazul RSS Moldoveneşti, KGB-iştii mai degrabă se aşteptau de la moldoveni la mişcări pro-româneşti, pe care le considerau mult mai periculoase, decât la acţiuni antisovietice ordinare. Poliţia politică sovietică şi-a îndreptat toate eforturile spre combaterea unor astfel de manifestări ale moldovenilor. Dar au existat şi oameni care au protestat faţă de PCUS şi politica imperiului sovietic în diferite domenii. Condamnat prima dată în anul 1943

Pavel Doronin s-a născut la 25 august 1905, în regiunea Manciuria, fostul Imperiu Rus. A terminat şase clase în oraşul Blagovescensk din Extremul Orient, unde se mutase cu traiul familia sa. În 1931, a intrat la Institutul de Transporturi din Leningrad, pe care l-a absolvit în 1934, după care a activat la diferite întreprinderi de transport şi construcţii din Extremul Orient. La începutul anului 1941, a fost transferat la Lvov, unde îl prind evenimentele din 22 iunie 1941. A fost mobilizat într-o unitate militară de transport de la calea ferată. În 1943, aflându-se în Armata Roşie, a fost judecat de un tribunal militar la 10 ani de munci corecţionale, cu confiscarea averii, pentru agitaţie şi propagandă antisovietică (a ţinut jurnale, a lăudat tehnica armatei germane şi a blamat-o pe cea sovietică, a elogiat condiţiile de care se bucura un ofiţer german în comparaţie cu unul sovietic etc). A fost eliberat în 1952 şi reabilitat în 1956. Ulterior a lucrat la o construcţie de pe râul Peciora (1953-1956), Direcţia căii ferate de nord (19