Dar daca sansele noastre la fericire sunt inscrise, de la naştere, în gene? – s-au intrebat psihologii americani de la Universităţile Berkeley (California) şi Northwestern. Pentru a afla raspunsul, ei au efectuat o serie de cercetatori, pornind de la ipoteza că, din moment ce o genă permite regularizarea producerii de serotonină sau “hormonul fericirii”, inseamna ca poate prevedea inclusiv modul in care se vor derula relaţiile amoroase, scrie 7sur7.be.
Gena purtătoare a serotoninei, 5-HTTLPR, care există la om in doua versiuni - scurta si lunga -, este transmisă de părinţi: una de tată, cealaltă de mamă. Ca atare, pot exista două gene scurte, două lungi sau una lungă şi una scurtă.
Persoanele care au gene 5-HTTLPR scurte sunt nefericite în căsnicie când, in relatia cu partenerul de viata, apar multe emoţii negative, cum ar fi furia şi dispreţul. Totul se schimba si fericirea se instaleaza cand intervin emoţiile pozitive, precum umor şi afecţiune. Prin urmare, se poate spune ca, de fapt, gena nu rezolvă totul: este vorba şi de găsirea unui partener care sa încline balanţa într-o parte sau cealaltă.
Ceea ce nu înseamnă că perechile care au diferite variante ale genei 5-HTTLPR sunt incompatibile. Dar cele mai mari sanse la fericire apartin posesorilor de gene scurte. “Persoanele care au două alele scurte ale acestei gene sunt precum florile de seră: înfloresc în căsnicie intr-un climat emoţional favorabil şi se ofilesc atunci când este oarecum ostil. Si invers, persoanele care au una sau două versiuni lungi ale genei sunt mai puţin sensibile la climatul emoţional”. Dar, s-au grabit sa precizeze oamenii de stiinta, “Nici una din aceste variante genetice nu este în sine bună sau rea”, fiecare prezentand avantaje şi dezavantaje”.
