În contextul dezbaterilor pe marginea controversatului proiect de la Roşia Montana, am considerat că este util să aduc în discuţie un subiect extrem de important, care a trecut aproape neobservat de ochiul vigilent al opiniei publice, şi anume modul în care este reglementată în Constituţie valorificarea resurselor naturale ale ţării şi ce se doreşte în viitor prin proiectul de revizuire.
Constituţia actuală, în articolul 135 alineatul 2 litera d), prevede că statul român trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional, lucru absolut normal pentru o ţară care doreşte să apere interesele cetăţenilor săi, atât cele prezente cât şi cele viitoare.
Acest text constituţional are menirea de a marca priorităţile naţionale ce trebuie protejate prin acţiuni statale, dar care să nu încalce, desigur, ideea de economie de piaţă şi de liberă iniţiativă. Dar de ce acest text trebuie să facă obiectul revizuirii atâta timp cât el serveşte cauzei naţionale? De ce este nevoie de înlocuirea lui în contextul în care nici la prima revizuire din 2003 nu a suferit modificări? Pe cine deranjează, de fapt, aceste dispoziţii constituţionale?
Ale cui interese se ciocnesc de aceste norme cu valoare de principiu şi care reprezintă un scut pentru protejarea interesului naţional? Sunt întrebări fireşti pe care şi le pune orice om cu dragoste de ţară şi care nu se lasă manipulat şi îngenunchiat de fluxul de informaţii venit din diverse zone ale mass-media.
De ce Comisia de revizuire a Constituţiei a propus schimbarea sintagmei "exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional" cu formularea "exploatarea resurselor de producție în condiții de maximă eficiență economică și cu acordarea accesului nediscriminatoriu tuturor celor interesați"?
Acestor întrebări trebuie să le dea răspuns urgent decidenţii politici,
