De 20 ani, Florin Cristea este un înzestrat artist al lemnului, din mâinile sale rezultând capodopere aflate în colecţii din întreaga lume.

Florin Cristea a absolvit Liceul de matematică-fizică din Panciu, a lucrat ca economist la un fost complex de animale, unde avea o situaţie bună, dar nu era ceea ce-şi dorea să facă în viaţă. După cum singur se destăinuie, a avut şansa la vârsta de 30 de ani ca Dumnezeu să-i arate calea cea bună, pe care a urmat-o fără urmă de regret.

„Am avut o viziune. Mi-am văzut viaţa la Apus, cu un maldăr de hârtii în faţă şi am zis că este dezastruos. Atunci i-am spus lui Dumnezeu: Dă-mi, Doamne, să fac altceva în viaţă. Şi M-a ascultat!”, îşi deschide sufletul artistul.

Şi aşa a început drumul spre modelarea lemnului pentru Florin Cristea, deşi talentul îl avea înclinat din copilărie mai mult spre pictură.

Îşi aminteşte că încă din primul moment a avut o relaţie specială cu bucata de lemn, prima sa lucrare însemnând şi primul succes.

„Am lucrat un basorelief reprezentând Bătălia de la Călugăreni dintre oastea lui Mihai Viteazul şi otomanii lui Sinan Paşa. Aveam lupta parcă în faţă, atât de inspirat am fost. A ieşit nemaipomenit”, povesteşte sculptorul despre lucrarea care se află acum în proprietatea unui colecţionar din Spania. Au urmat apoi lucrările „Mihai Viteazul” şi „Dimitrie Cantemir”, iarăşi adevărate bijuterii create din lemn.

Fascinat de icoane şi de esenţa icoanei, de a vedea şi a sintetiza în lucrări ceea ce alţii nu văd, Florin Cristea a dat frâu liber creaţiei, în atelierul său de la Vizantea Mănăstirească, unde a croşetat cu uneltele de cioplit sute de lucrări cu conţinut religios.

Multe dintre operele sale le-a donat la mănăstiri sau biserici. „Dumnezeu l-a luat pe om părtaş la creaţie. Şi omul acela lasă o lumină dacă în inima lui există dragoste. Am satisfacţi