De mașinile ciobănești ARO

s-a ales praful. Astăzi rar mai vezi câte un producător de brânzeturi cățărându-se prin râpele muscelene cu o camionetă 244 ruginită, ce fumegă din motorul ei de juma' de Buceag pe jumătate ajuns în stadiu final. Pe platforma unde se fabricau, mai din ciocan, mai din matriță, mașinile 4x4, astăzi se află hale de depozitare a gunoaielor. Tipic, ați putea spune, dar eu cred că ar trebui să aruncăm o privire mai atentă în ieslea zimbrului muscelean, așa cum mai era alintată la export această mașină pe vremea cincinalelor comuniste. Zarva mare iscată de incendiul dintr-o astfel de hală zilele trecute, eveniment oglindit pe larg de televiziunile de știri, a demonstrat că, dacă te apuci să frămânți căcatul, începe să miroasă a brânză de burduf.

Așa s-a întâmplat când au luat foc deșeurile toxice

de aici, ocazie cu care am aflat că la Câmpulung o firmă privată – din surse muscelene identificată ca fiind a nepotului lui Rațiu, ăla cu țărăniștii – depozitează tot felul de otrăvuri, cu aviz de mediu, că așa e obligatoriu la democrație. Filtre de ulei arse, fum toxic peste oraș, amenzi de mediu, directoare APM Pitești dată afară, asigurări că aerul și apa sunt OK la Câmpulung, că firma își va lua catrafusele toxice și la vară va fi bine. Cam asta ați văzut la televizor.

Ceea ce nu v-au spus domnișoarele cu microfon în bot

și în direct de la fața locului este că nimeni nu știe cu exactitate ce a ars acolo. Asta pentru că actele doveditoare au luat foc odată cu hala. Comunicatele oficiale nu au liniștit însă populația, și așa acidulată eco-anarhist cu cianurile de la Roșia Montană. De fapt, gurile rele de la Câmpulung spun că era iminentă plecarea firmei toxice, somată în repetate rânduri că nu respectă normele de mediu. Asta ar fi însemnat să încarce toate tonele de deșeuri și să le transporte spre o nouă locație. Ch