“Personal, îmi este mai frică de răzbunarea femeilor decât de cea a bărbaţilor”, spune Sigrun Rossmanith, expertă în psihiatrie criminalistică şi autoarea cărţii “Sunt femeile mai bune la crimă?”, apărută recent în limba germană. Iar asta în ciuda faptului că femeile ucid de zece ori mai rar decât bărbaţii, după cum arată Rossmanith într-un interviu pentru Der Spiegel. Nici în România procentul crimelor comise de femei nu trece de 10%, spune şi criminalistul Emilian Stancu, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. Instinctul matern, instinctul de conservare a speciei şi obişnuinţa de a avea grijă de ceilalţi, întipărite adânc în codul genetic al femeilor, le fac de cele mai multe incapabile de violenţa extremă. Abuzurile suferite însă zi după zi în familie pot şterge milioane de ani de evoluţie, iar răzbunarea celor aflate la limită poate fi cruntă.

“Femeile ucid rareori străini. Cele mai multe conflicte se iscă între pereţii casei lor şi pot escalada. Adesea se întâmplă ca victimele, într-o inversare a rolurilor, să devină agresori”, spune Rossmanith. Şi criminalistul Emilian Stancu a văzut că femeile închise pentru crimă au pe conştiinţă membri ai propriilor familii, cu conştiinţa încărcată la rându-le. “Dacă mergeţi la penitenciarul pentru femei Târgşor o să vedeţi acolo femei care au pus mâna pe topor şi le-au crăpat capul taţilor, soţilor, fraţilor. În cazul omorurilor acestora săvârşite cumplit de cele mai multe ori este vorba de femei abuzate. Este o femeie pe care părintele a violat-o şi la 12 ani, apoi şi când era măritată şi avea copii. Iar ea a pus într-o zi mâna pe topor. O alta şi-a omorât soţul care o abuza, l-a tăiat şi l-a ars în cuptor. O prostituată umilită de un client obişnuit care a dat-o afară, l-a ucis şi l-a eviscerat. Nu mai contează că bărbatul are mai multă forţă fizică, dacă bărbatul e beat mort, iar ea e