Unele creaţii lexicale din limbajul popular şi familiar ajung surprinzător de repede să fie acceptate de uzul standard. De obicei, rolul de intermediar e jucat de mass-media, care recurge la cuvinte pitoreşti ca mijloc de captare a atenţiei: pentru a trezi curiozitatea celor care nu le cunosc şi simpatia celor care le folosesc curent. Uneori, rezultatul inventivităţii spontane chiar răspunde unei necesităţi, denumind o realitate nouă, pentru care nu exista (cel puţin în limba dată) un termen consacrat. Creaţia lexicală e un concurent serios al împrumutului lexical de care se sperie multă lume. Cuvîntul păcănele mi se pare un bun exemplu de victorie a creativităţii populare asupra împrumutului din engleză: nu slot machine a intrat în uzul curent (deşi compusul se întrebuinţează cîteodată, eventual redus la slot, cu pluralul sloturi), ci un derivat, transparent şi imitativ, de la verbul a păcăni, format la rîndul său de la onomatopeea pac.
DE ACELASI AUTOR Oina A protestata Bulibaşă Corporatist Obiectul desemnat de termenul păcănele nu e tocmai nou; exista şi în perioada comunistă, mai puţin răspîndit şi denumit prin sintagma jocuri mecanice. Într-o prezentare istorică online a staţiunii Mamaia se arată că, în 1968, „în Satul de Vacanţă se deschide Complex Bowling, cu sala de jocuri mecanice, popice, mese de biliard şi bar“ (cazarepelitoral.ro). De fapt, referiri la jocuri mecanice, aparate mecanice, cutii mecanice – permise în anumite „staţiuni climaterice şi balneare“ apar deja în culegerea de coduri, legi şi regulamente a lui C. Hamangiu şi G. Alexianu (volumul 23, 1935). În ultimele decenii, desigur, jocurile şi aparatele mecanice au fost înlocuite (şi imitate) de cele electronice.
Astăzi, termenul păcănele circulă intens în jargonul utilizatorilor, se pare destul de tineri: „Eu mereu, după şcoală, mă duc la păcănele şi mă «curentez»“ (competitii.
